A mai trecut un an…

A mai trecut un an. De fapt am intrat in al V-lea an de la accident. Parca s-a intamplat ieri. Numai Dumnezeu stie ce a fost zilnic in inima mea, cate lacrimi am varsat, cata durere am suportat.

Un an mai special (pentru ca sunt mai idependenta) fata de anii precetenti, poate din cauza pasilor mici cu care inaintez in recuperarea mea. Deoarece am avut parte de cateva experiente care au fost bune si rele si care m-au ajutat sa ma schimb intr-un fel sau altul, m-a facut sa am incredere in mine mai multa decat aveam inainte, sa ma bazez mai mult in Dumnezeu, sa trec peste anumite complexe, peste care nu credeam ca voi trece vreodata. M-a facut sa lupt pentru ceea ce imi doresc chiar daca sunt asa cum sunt… nu ma las ingradita de nimeni. As fi vrut sa am parte de mai multa recuperare, dar din pacate nu mi-am permis. As fi vrut sa recuperez mai mult. Sper ca anul acesta sa am parte de mai multa recuperare, dar din pacate e ceva ce nu tine de mine… e ceva ce tine de partea materiala. Poate nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul meu aproape a renuntat la lupta, dar am trecut peste… am incercat sa ma ridic… sa lupt. Pentru ca totul nu se poate sfarsi aici…

Chiar daca sunt constienta ca am pierdut o multime de lucruri, vise… pe care nu le mai pot recupera vreodata… oice ajutor, orice gest, ma poate duce mai aproape de visul meu cel mai de pret… acela de a putea merge din nou.

Mirela