De abia am asteptat programarea la spital, dupa 1 an . Am facut: kinetoterapie, ultrasunete, masaj, kinetoterapie, psiholog, hidroterapie, bazin . Vremea a fost foarte rece, pentru anotimpul acesta. Programare nu am primit inca pe anul urmator… Dar sper sa strang niste bani ca in toamna sa merg ambulatoriu. Continuare >
Am fost internata la recuperare 2 saptamani. Desi timpul a trecut foarte repede, mi-as fi dorit mai mult, dar astea sunt regulile, pe care trebuie sa le respecti. De abia mi-am incalzit muschii bine ca a trebuit sa plec acasa.
Pentru unii din voi, vi se vor parea ceva simplu, lucruri banale, poate ca faceti din rutina aceste lucruri fara prea mult efort, poate din obisnuinta. Pentru voi, sunt niste lucruri normale, dar credeti- ma, eu m-am bucurat enorm pentru fiecare progres, miscare, exercitiu in parte. Fiecare miscare a fost castigata prin sudoarea fruntii, prin lacrimi si dureri. Si va spun sincer ca nu a fost si nu este usor…
A mai trecut un an. De fapt am intrat in al V-lea an de la accident. Parca s-a intamplat ieri. Numai Dumnezeu stie ce a fost zilnic in inima mea, cate lacrimi am varsat, cata durere am suportat.
Un an mai special (pentru ca sunt mai idependenta) fata de anii precetenti, poate din cauza pasilor mici cu care inaintez in recuperarea mea. Deoarece am avut parte de cateva experiente care au fost bune si rele si care m-au ajutat sa ma schimb intr-un fel sau altul, m-a facut sa am incredere in mine mai multa decat aveam inainte, sa ma bazez mai mult in Dumnezeu, sa trec peste anumite complexe, peste care nu credeam ca voi trece vreodata. M-a facut sa lupt pentru ceea ce imi doresc chiar daca sunt asa cum sunt… Continuare >
O clipa de imprudenta mi-a transformat viata in cosmar. In vara anului 2006 un accident de circulatie stupid mi-a frant aripile, la o varsta la care abia incepeam sa visez frumos viitorul.
