Să număr anii, cred că a sosit timpul să mă opresc. Ei trec și eu sper.  Pot să spun că am trecut prin toate stările posibile, de la depresie, disperare, epuizare, revoltă, lacrimi, lipsuri, acum eram sus acum eram jos… uneori poate am știut sau am încercat să îmi maschez drama. Am învățat să mă adaptez cu durerea, ea rămâne ca o cicatrice, înăuntru, ca un ghimpe în amintirile frumoase. În cuvinte nu pot descrie ce a fost și nu a fost ușor.

Mulțumesc lui Dumnezeu că are răbdare cu mine și celor care mă susțin .

la spital