Recuperare in Franta

De ce recuperare in strainatate?
Poate multi se intreaba de ce am nevoie de multi bani? De ce recuperare in strainatate si nu la noi? In cateva cuvinte sper ca va voi face sa intelegeti. De ce am ales recuparare in Franta.
Am ajuns la capatul unui drum si binenteles va incepe altul. Am sarit peste un obstacol si, cum e si firesc, deja le-am intrezarit pe urmatoarele, primele cateva aratandu-mi-se ca niste contururi amenintatoare. Asa e in viata. Asta este de fapt viata. O lupta continua, o zbatere continua, o alternanta intre bine si rau, dupa cum i-e scris fiecaruia in bifurcatiile structurii ADN-ice ale destinului sau si nu in ultimul rand, un vis…o speranta. Iar de aici incolo, fiecare cu drumul lui, cu lupta lui, cu speranta lui. Am tras aer in piept si m-am asezat cum am putut si eu, cu greutate stangacie si demnitate, in blocstartul urmatoarei curse cu obstacole. Si ce obstacole. Ma rog. Nu stiu sa zic daca ce a fost mai rau a trecut sau ca nu va mai fi greu. Cert este ca am depasit un mare hop. Operatia in China. Candva parea de neconceput, irealizabila si atat de departe. Astazi este trecuta o bifa in dreptul ei. Misiune indeplinita. In coloana mea s-a renascut speranta, in mine de asemenea. Nu ca ar fi murit vreodata, dar a fost declicul care mi-a aratat ca drumul e bun, chiar daca uneori e infiorator de abrupt si ca nu trebuie abandonat. Imi simt picioarele. Un firisor s-a reinnodat acolo intre zona de comanda si cea de executie. Iar eu va trebui sa fiu mama lui. Sa-l cresc, sa-l dezvolt si sa fac din el ceea ce putini reusesc sa faca. Sa-l fac, sa ma poata face sa merg. Va trebui sa execut sedinte intensive de terapie si recuperare, multa miscare si conditie fizica, exercitii complexe si mult mult mult efort. Am nevoie de exercitii specifice pentru dezvoltarea muschilor superiori ce sustin incheieturile oaselor coloanei, ce arata acum ca o sosea dupa bombardament mixt aer-sol, iar oasele trebuie sa fie asezate in forma normala, specifica unei bune functionari.Am nevoie in fiecare zi de recuperare. Exista o terapie bazata pe acupunctura si laser. Nu se poate insa practica la noi in tara si este inaccesibila din cauza pretului foarte ridicat. Faptul ca acest tratament se practica superintensiv face ca muschiul sa se fortifice si progresele sa fie semnificative.

Doua saptamani de tratament acolo sunt echivalente cu 6 luni de tratament in tara la noi, un kinetoterapeut , un maseor isi dedica tie, aparatele medicale sunt super performante? poate doar in filme vezi asa. Dar totul are un pret. Iar de pretul acesta atarn eu?

Nu blamez sistemul de la noi, dar din pacate tehnologia moderna lipseste iar eforturile kinetoterapeutilor, (a celor cativa care se incapataneaza sa nu renunte), sunt aproape zadarnice. E un fel de ctitorie a mesterului Manole care se surpa noaptea dupa munca asidua de peste zi. In plus sunt supra aglomerati. Ce poate face un medic, o ora, in fata a cinsprezece pacienti cu probleme atat de complexe, delicate si specifice? Nu mai vorbesc de cei care m-au incurajat la diverse sedinte de recuperare zicandu-mi: Tu ce cauti aici? Du-te domnule acasa ca asa o sa ramai. Le-am raspuns „Multumesc., ba nu”. Am stat luni de zile pe listele de asteptare ale diverselor spitale. Raspunsurile imi sosesc scurte si seci: „Nu sunt locuri”. Pentru un bilet intr-un centru balnear timpul de asteptare e 6-7 luni. Ce fac eu in tot acest timp? Simplu, dau inapoi. Pierd din ce-am castigat cu truda asidua. Drumul e lung al recuperarii dupa operatie, dar atat timp cat voi avea puterea sa lupt o voi face pana la capat. Am nevoie de bani pentru a lupta, asa ca apelez din nou la sprijinul dumneavoastra. Si ca si cum toate astea n-ar fi fost deajuns, a venit si acesta criza ca sa ma incerce si mai mult. Rupeti putin din putinul vostru caci pentru mine va insemna foarte mult, foarte foarte mult. E pacat sa pierd ce am castigat atat de greu, cu atata truda si durere, as vrea sa mentin ritmul si sa inving. Recuperarea in Franta dureaza doi ani, e drastica si imi voi petrece 6-8 ore pe zi in sali de recuperare. Cumplit. Dar infinit mai putin de cumplit decat daca m-as intoarce de unde am plect in lupta mea cu mine. Imi voi reveni chiar daca va trebui sa rastorn toata medicina, chiar daca acesta ar fi ultimul lucru pe care il voi face in viata sau chiar daca va trebui sa mor luptand pentru a reusi. Nu plang pentru ce am fost, nu-mi plang de mila, sunt demna si privesc cu incredere catre ce voi fi in viitor.
Acesta este scopul meu. Dumnezeu sa ma si sa va ajute!

Va multumesc din suflet.